>salzkammergut trophy

---

>
Sunt in masina, in drum spre Romania si ca sa profit de timpul liber oferit de cei 1000 de km pana acasa si de bateria “jucariei” mele care promite sa ma tina vreo 2 ore zic sa va spun si vou pe unde am umblat in acest weekend.

In perioada 5-6 iulie in Montenegru erau programate Campionatele Balcanice de MTB incluse in traditionalul “Trofej Montenegro” la care am participat si eu in 2005. Anul acesta e primul an in ultimii 5 in care nu sunt inclus in Lotul National de MTB, locul 5 obtinut in Campionatul National nefiind inde-ajuns pt includerea in lot, fiind acceptati doar primii 2. Cu toate acestea se pare ca la categoria Elite, Romania nu a avut nici un reprezentant. Am hotarat insa sa luam startul in Trofej Montenegru cursa fiind inscrisa in calendarul UCI, deci orice sportiv licentiat international putand lua startul aici. Ne mai trebuia masina sa ajungem acolo, si un raspuns din partea organizatorilor… carora nu le mergea site-ul si probabil nici e-mail-urile.

Miercuri dupa-masa il sun pe Voicu sa vad daca e liber in weekendul cu pricina… e intors dupa Duna Maraton unde a participat weekendul trecut la proba de 65 km, care i-a placut foarte mult fiind un traseu foarte tehnic si se pare ca e dispus de o nou calatorie. Cum el nu are pasaport am zis ca schimbam planurile: nu mai mergem in Muntenegru! Alternativa:

Salzkammegut Trophy 2008

Un maraton extrem de celebru in Europa care e organizat in Bad Goisern, Austria. Imi doream de mult sa ajung in Austria la un maraton atat datorita nivelului de participare si organizare cat si datorita peisajelor de care ai parte pe bicicleta.
Asa dar intram pe site si cum vedem imaginile de la editia trecuta ramanem blocati pe cuantul: MERGEEEM! Facem rapid un calcul, Maros Sport accepta sa ne finanteze costurile legate de deplasare, inscriere, cazare, etc… trimitem inscrierile pe net si… ready to go!

Astfel ca joi in jurul orei 11 dimineata impreuna cu Oli si Vlad pe post de rideri Maros Sport si Voicu pe post de sofer (evident si rider, cum sa te abtii..?) parasim Clujul (zicand din cand in cand: bah mergeeem in Austria!!!) si ajungem in Bad Goisern in jurul orei 1 noaptea unde dupa vreo juma’ de ora buna gasim si Bike Camp-ul amenajat in interiorul unei baze sportive. Ne instalam cortul cu grija fiindca aici urma sa petrecem 3 nopti.

Vineri dimineata soarele puternic face trezirea. Cumparam ceva de mancare de la supermarketul din apropiere, stam putin la soare dupa care impreuna cu Vlad plecam in descoperirea imprejurimilor. In Centrul oraselului sunt se monteaza deja standurile comerciantilor, ecrane, boxe, etc. Mergem mai departe si descoperim ultima parte a traseului de care ne bucuram prin multe pauze de poze si multe “woow” atat pt peisaj cat si pt intalnirea pe traseu cu rideri de top mondial cum ar fi Tomas Dietsch (campion mondial de maraton 2007) si Gilberto Simoni dublu castigator al Giro d’Italia. Ambii au castigat in acest an la Bad Goisern, Thomas la proba extrema de 209 Km, parcursi in 10 ore si 9 min in timp ce Simoni a castigat proba de 109 Km in 4 ore si 29 min, proba la care m-am inscris si eu si Oli. Seara s-a lasat cu ploaie… iar pe sambata dimineata cerul era complet acoperit de nori.


Sambata dimineata, ora 5 s-a dat startul la proba extrema de 209 Km.
Startul nostru a fost la ora 9, moment in care a inceput si ploaia. Am luat startul din coada primului grup din cele trei programate din 5 in 5 minute. Nu vorbesc aici de grupuri organizate pe distante. Atat la proba de 109 km cat si la 53 km start-ul s-a dat pe grupuri, fiind peste 1300 de concurenti la aceste distante, in total 3400.

Cursa a inceput cu aproximativ 12 km de urcare sustinuta, in prima parte pe asfalt. A fost dificil pt ca a trebuit sa facem slalom prin multime pentru a ajunge mai in fata plutonului care nu am reusit sa o vedem. Oli a accelerat si a plecat atat de bine incat nu am mai reusit sa-l ajung. Cursa a fost foarte grea, majoritatea urcarilor au fost lungi, de placa mica pt mine. Mare parte a traseului s-a desfasurat pe drumuri forestire sau drumuri asfaltate care erau inguste dar cu pante accentuate, am avut insa parte si de coborari tehnice, poduri peste cascade, podulete pe marginea lacului sau peste parauri, tunele prin stanca… Ploaia s-a terminat dupa aproximativ o ora cand a iesit soarele. Nu am avut o zi extraordinar de performanta dpdv sportiv dar nici foarte rea. Am parcurs distanta de 109 (ceasul meu SUUNTO indicandu-mi 112,63 km) in 6 ore si 8 minute cu puls maxim de 184 si puls mediu 165. Am avut si momente in care indicatoarele mele imaginare imi aratau no-power in picioare, odata fiind “nevoit” sa ma opresc scurt pt nevoi personale cat si pt a ma scapa de prelungirile de pe picoare care ude fiind ma deranjau. Am vazut multe lume in jurul meu care se opreau din cand in cand… am vazut si rideri carora li s-a facut rau. Ma bucur insa ca am terminat cu bine acest maraton la care am visat demult sa ajung. Cat despre rezlultat… l-am aflat in drum spre casa, tanti meu fiind la curent cu update-urile facute pe site, multzam . Locul 50 la categoria 109 Km, M AK1 (cat. de varsta) si 165 overall. No comment. Oli a terminat primul lui maraton, in adevaratul sens al cuvantului, pe locul 36 (118 overall) cu 13 minute avans in fata mea. Click pt a vedea REZULTATELE la categoria noastra.
Vlad Sabau a mers bine la proba de 53 km M AK1 si a terminat pe locul 36 (73 overall) cu timpul de 2 ore si 46 min, in timp ce domnu’ sofer, Vicu a terminat pe locul 229.

Despre organizare ar fi multe de povestit… totul la superlativ! Practic tot oraselul era al riderilor. Nu cred ca exista cineva in acel orasel sa nu stie despre concurs. Evident baietii astia din occident au cu totu alta mentailtate despre sport si asta s-a vazut si pe traseu. Am fost surprins de cat de multi spectatori ne incurajau, atat in satele prin care trecea traseul cat si in varf de munte. Auzeai peste tot “bravo”, “zuper” si alte cuvinte mai incalcite pe care nu le pot reproduce. Pe langa aceastea la mare moda a fost talangele si caraitoarele. Despre marcaje… pot zice ca am avut doar doua foarte mici ezitari si asta pt ca m-a surprins oarecum virajul, nu pt ca nu s-a vazut marcajul. Traseul era marcat doar in intersecrii, prin sageti mari, vizibile de la distanta. Banda de marcaj era prezenta doar in zone tehnice sau zone aglomerate. In rest ce sa mai zic… cel putin 4 ambulante de-alungul traseului, multe zone de alimentare care se intindeau pe aproximativ 1 km – loc in care aveai voie sa arunci pe jos ambalaje, bidoane etc, fotografi profesionisti, camere video – s-a filmat inclusiv din elicopter, proiectii video de la maratoane celebre, interviuri cu favoritii, concert, after race party (la care evident ca nu am fost, am preferat sa dormim), tombole cu premii, dusuri pt participanti, dusuri pt biciclete si probabil multe alte facilitati pe care le-am trecut cu vederea.

Evident toate acestea sa platesc si inca bine de tot. La porba mea taxa de in scriere a costat 45 euro plus inca 10 pt faptul ca am platit la fata locului. Pe langa serviciile oferite pe traseu sau jos la start-sosire primeam un pachet ce continea 2 batoane PowerBar, 2 geluri, 1 bidon, un plic Recovery, o crema pt protectie solara, un plic de Muesli si unul cu fructe uscate iar la final in schimbul chip-ului returnat am primit si un tricou. Am mai platit optional 20 de euro pt un dvd care il voi primi ulterior prin posta si voi mai plati aproximativ 17 euro pt pozele facute de Sportograf pe traseu.

Am impachetat duminica dimineata si am hotarat sa facem o escala la tanti lui Oli aflata in cantonament (ea fiind patinatoare) in Inzell – Germania, care e la cateva zeci de km de Bad Goisern unde am ajuns infometati dupa cateva pauze fotografice.

Ne-a primit cat se poate de bine, cu mancare gatita, calda… ceea ce noua ne-a cam lipsit in acest sejur fiindca la Supermarketul din Bad Goisern gaseam doar mancare rece iar restaurantele din zona erau exagerat de scumpe.

Bicicleta a mers brici, cu mici exceptii cauzate de ploaie. Am ales sa merg cu cauciucuri Conti Mountainking Tubless stiind ca ma asteapta multa piatra.

In final multumiri sponsorului principal Maros Sport care cu toate ca s-a vazut pus in fata faptului implinit si neprogramat a sustinut financiar aceasta deplasare. Un multzam si lu’ nenea shofer dispus sa ne carutze peste 2000 de km si lu’ tanti meu care m-a sustinut de-acasa, fiind prezenta si ea in Bad Goisern cu ajutorul serviciilor de genul youtube, google, etc.

Cam atat cred ca a fost de spus… in curand voi publica si o galerie foto… nush cand voi prinde ceva timp pt asta.. pana una-alta Have a Nice Ride & see u @ Baia Mare Maraton in urmatorul weekend.