>(dez)orientare placuta!

---

>A sosit si momentul de ratacire mai mult sau mai putin dorit, ajutat sau incurcat de o busola si o harta. De ce sa te dai prin padure asa, fara nici un scop… de ce sa nu cauti ceva? Cam asta ideea de baza la “intamplarea” din weekendul 1-3 august, intamplare pe care putem sa o numim si ceva mai pompos, spre exemplu: Campionatele Nationale de Orientare cu MountainBike. De remarcat sintagma “cu” in loc de “pe”…

Vineri dimineata ne intalnim toata shatra lui papuc la Clubul Vointa (..ce amintiri si cu clubul asta… ), club la care mai semnez condica de prezenta, asa formal, doar la disciplina sportiva numita “Orientare Sportiva”. Deci.. ziceam ca ne-am intalnit la club, la o ora cam matinala pt capacitatea mea si anume 7. Evident ca mi-am exersat si de data asta talentul de pierde vremea asa ca am ajuns pe la 7 si 20. “Impachetam” bike-urile in duba, motiv pentru care m-am si ales cu o zgarietura pe furca, mancam bine la cantina clubului ca niste adevarati sportivi gata de atac si plecam la drum spre Baia Mare. Odata ajunsi si cazati la hotel ne-am trantit in pat unii dintre noi luand somn, altii admirand peisajele din jur mai ales cele din zona strandului regretand ca nu au nimic cu “zoom” in timp ce eu asteptam sa vina tanti meu care speram sa ajunga la ora 1:) A ajuns umpic mai tarziu, la ora 17, ora la care era programata prima proba, cea de sprint cu posturi montate atat pe stradutele orasului, inclusiv in zona de start-sosire a maratonului de la Baia Mare cat si intr-un parc din marginea orasului, unde am participat in urma cu cativa ani la un concurs de XC. Sper sa se mai organizeze asa ceva acolo fiindca zona are un potential ridicat. Cursa nebuna de vanare a posturilor, prin padure, prin oras printre masini… a durat cam o jumatate de ora dupa care am gasit-o si pe tanti meu asteptandu-ma cuminte si rabdatoare pe o banca-n parc. A urmat cina, ocazie cu care presedintele clubului, domnul Ghita Capraru ne-a facut o surpriza tutoror si in special colegului nostru Boldi Dan vinovat fiind de schimbarea varstei.

Sambata a fost programata proba de lunga distanta. Ne-am dus pe biciclete pana in localitatea cu pricina, aflata la aproximativ 20 km de Baia Mare. Aici ar fi multe de zis..
Hai sa va explic asa in mare care e treaba asta cu (dez)orientarea… (pt cei care nu stiu nici cat mine, cei care stiu mai multe sa taca, ca sa par eu cel mai priceput din parcare )

Pai treaba asta e un fel de contratimp individual. Ordinea plecarii este trasa la sorti, startul fiind individual si nu in bloc. Cu un minut inainte de plecare primesti o harta, pe care o vezi pentru prima data, mai mult de-atat esti pentru prima data si in zona respectiva… sau cel putin asta e de preferat. Iti asezi frumos harta in suportul de pe ghidon (daca ai asa ceva, daca nu ar fi bine sa-ti iei) si start! Pana la postul “K” traseul e marcat. De-aici incepe povestea. Iti iei nordul, si iei in ordine punctele de pe harta. Traseul ti-l alegi singur, mergi pe unde vrei insa trebuie sa ai in vedere tot ce-ti spune harta. Si crede-ma ca-ti trebuie multe antrenamente pana sa stii citi harta ca lumea… fiindca ea iti spune tot: drumuri, poteci, sosea, curbe de nivel, mlastini, poiana, padure, desish, garduri, stalpi de curent, parauri, santuri, vai, varfuri, gropi, etc Posturile la proba de MTB sunt montate teoretic langa drumuri sau poteci, astfel incat sa poti composta fara sa te dai jos de pe bike, dar mai sunt si exceptii… Faza cu “compostatu” e destul de veche… anul trecut la Cluj organizatorii au avut C-Carduri. Totul era electronic: un inel pe deget cu care iti inregistrai trecerea ta prin post iar cand ajungeai la final aveai automat toti timpii, atat intermediari cat si totali, cat si posibilitatea de a fi verificat ordinea “compostarii” posturilor. Cam asta inseamna orientarea sportiva.. cel putin asta am inteles eu

In acest context am plecat si in proba lunga, am gasit primele 11 posturi, unele usor altele mai greu, fiind nevoit sa intru prin mlastina, sa sar ceva garduri de crengi ca in final sa reintru in padure. Asta s-a intamplat fiindca am preferat drumul mai scurt… tind sa fiu de-acord cu politica taximetristilor cum ca drumul cel mai scurt nu e cel mai bun. La punctul 11 primeam harta a doua. Mi-a cam trecut tot cheful cand am vazut unde trebuie sa merg iar.. insa am pornit totusi la drum. Postul 12 nu l-am mai gasit… unii zic ca harta nu a fost actualizata pt zona respectiva si ca drumul pe care era postul era accesibil doar prin spate. Eu l-am cautat cat l-am cautat.. si am luat-o la vale. Am iesit mult din zona de concurs asa ca am hotarat sa ma intorc la sosire pe sosea, fara sa mai caut posturile ramas… practic am abandonat dezamagit si fara chef de a face performanta in acest domeniu. Desigur ca e o proba interesanta, te dai prin padure cu un scop si te bucuri cand gasesti posturile, te bucuri pt modul cum ai abordat cautarea. E fain cand gasesti dar e al naibii de fustrant cand bramburesti in zona si nu gasesti.. ajungi sa nu mai stii excact unde te afli pe harta. E o proba chiar utila in viata, motiv pentru care sunt oarecum deschis la aceasta optiune dar de-aici si pana la a-mi dori sa fac performanta in domeniul asta mai e cale lunga.
M-am intors tot pe bicicleta pana in Baia Mare, direct la masa. Am mers apoi la hotel unde ma astepta tanti meu pe care dimineata am convins-o ca vrea sa ramana cu mine pana duminica. Stiam ca pt ea nu e foarte interesant pt ea aceasta iesire si ca e posibil sa vrea acasa… nu avea unde si cum sa ma vada in timpul concursului. Nu e un sport pt spectatori, e doar un sport pt participanti si ar fi tare fain sa fie cat mai multi… e asa un fel de “sportul pentru toti”. A trebuit sa plece insa acasa din cauza unui telefon primit care o anunta intamplarea eveniment tragic in familie… unchiu ei Viorel a trecut spre o alta lume in timp ce era impreuna cu tatal ei la casa parinteasca, lucrand prin gradina Odihneasca-se in pace!
Am condus-o pana la gara fara sa ma mai intereseze servirea cinei cu colegii mei, pot manca si mai tarziu… A fost prima data cand eu am ramas pe peron si ea a pleacat. M-am intors la hotel cu o lebenitza mareee.


Duminica, in sfarsit ultima zi La aproximativ 9 km de Baia Mare a fost programata proba de Medie Distanta. Am luat startul printre ultimii dar am inceput bine. In zona primului post l-am intalnit pe colegul meu Tudor. Ne-am reantalnit la postul 5 dupa care am mers impreuna spre ostul 6. Aici am ajuns mai pe ocolite, printre strugurii din livada.. fiindca drumul care urca direct ni s-a spus ca este inchis.. in plus erau si caini. De la punctul 6 la 7 era de mers destul de mult astfel ca la un momentdat mi-a fost teama sa nu o fi luat gresit. Na am abordat cea mai directa varianta insa in final am ajuns unde trebuia, ajutat si de colegul meu Tudor care tocmai iesea de la punctul 7 si se reorinta spre urmatorul. Am mers impreuna spre 8 si pe drum ne-am intalnit cu Tomi din Baia Mare si cu colegul nostru Boldi care ieseau din zona punctului 1, crezand ca reusesc o abordare mai directa spre 8. Am continuat impreuna pana la final. Am avut si cateva posturi pe care le-am gasit mai greu, in special ultimele 3 si asta m-a costat locul 3. E vorba de experienta…
Concursul s-a terminat in jurul orei 13 astfel incat am reusit sa prind trenul de la ora 15:50 care m-a dus la tanti meu in Satu Mare. M-a asteptat cu mare draag, de parca nu ne-am fi vazut demuuult. Ne-am petrecut timpul impreuna prin gradina, am mancat mure, pere si lebenitza, ne-am jucat cu animalutzele, in special cu cei doi tete mici care ar fi vrut sa manance mai mult decat pot ei duce.

A fost un weekend fain, desi cu multe contestatii si discutii intre “oficiali”… pan la urma eu am iesit la iarba verde ocazie cu care am vazut si alte zone nemai vazute si am recuperat putin timp din vacanta de vara mult ne-asteptata cand vine vorba de tanti meu.

Multumesc clubului Vointa pentru conditiile oferite la acest concurs cat si pentru oportunitatea de a lua startul la Campionatele Mondiale de Orientare pe MTB (MTBO). Ma vad totusi nevoit sa raspund negativ acestei propuneri…

Si tot un multumeeeesc si un hug tare tare lu’ tanti meu si pt acest weekend si pt efortul de a ramane treaza si online in asteptarea acestui blog scris in miez de noapte. Noapte buna pentru noi, noapte buna pentru cei online, ‘neatza pt restu!