>trei si patru…

---

>Dupa cateva saptamani de pauza competitionala, duminica 31 august a avut loc mult asteptatul maraton de la Sibiu: Geiger MTB Challenge. Maratonul a fost organizat de catre Clubul de Ciclism si Triatlon Sibiu (ciclism.ro) in zona Sibiu – Cisnadie – Paltinis.

Desi sambata a fost destul de rece si chiar si duminica dimineata la prima ora, pana la start soarele a reusit sa mai incalzeasca putin atmosfera… insa pe masura ce urcam in altitudine, apa din bidonul meu devenea tot mai rece, ceea ce imi spunea ca “afara” nu e tocmai cald.

Startul s-a dat in jurul orei 10 din Campingul Dumbrava direct prin padure. Plutonul s-a lungit destul de mult din aceasta cauza; nu am prins loc chiar in fata si nici nu ma stresam prea tare. Stiam ca drumul e lung si greu si asteptam muntele. Trebuie sa recunosc ca nu mi-a placut foarte mult zona de padure, nu pt ca nu ar fi fost faina in contextul unui concurs de XC… dar asteptam muntele

Dupa traversarea soselei s-a format un prim grup fruntas: Tudy, Logigan, Rosioru, Madaras si Juganaru… ceva mai in spate eu cu Dinu Vlad, cu Tudor (colegul meu), Cioc, Frunzeanu. Incet incet am inceput sa-mi iau propriul ritm asa ca odata cu inceperea urcarii din Cisnadioara am luat “conducerea” grupului 2. Nu-i mai vedeam pe cei din primul grup dar nici nu am inceput sa trag disperat pentru a-i prinde. Urma urcare lunga si stiam asta . La primul punct de alimentare am ajuns impreuna cu Tudor si Dinu. Am trecut fara sa ne oprim (exceptie Tudor), alimentandu-ne din propria rezerva a buzunarelor. De-aici stiam urcarea… Era urcarea facuta pe o ploaie torentiala la Cisnadie Maraton. De data asta era bine, nu foarte cald nici foarte rece… imi placea, ma simteam bine dar nu vroiam sa fortez la maxim. Mi-am continuat drumul la ritmul meu, escortat la distanta de arbitru moto si urmarit indeaproape doar de Tudor. El parea ca se simte bine si speram ca vom putea merge impreuna. Din pacate un bolovan a reusit sa-i taie cauciucul si a fost nevoit sa abandoneze.
La iesirea din padure, in gol alpin i-am zarit pe Juganaru si Madaras. Pareau aproape insa impinsul bike-ului pana in poteca de creasta inseamna cel putin 3 min diferenta. I-am vazut insa si asta mi-a dat incredere ca-i voi prinde. Au mai urmat si alte urcari foarte grele, unde a trebuit sa luam bicicletele in spate fiind panta mult prea abrupta ca bicicleta sa poata fi impinsa. Stiam zona asta fiindca am parcurs-o in coborare cu Otniel si colegii de la Lotul National in 2007.
Am reusit sa-i prind pe Juganaru si Madaras inainte de Paltinis cu vreo 10 km buni.. am mers o vreme impreuna si la punctul de alimentare mi s-a spus ca Rosioru are 5 minute avans. Mi-a cam taiat speranta de a-l mai prinde… dar oricum planul era sa merg la ritmul meu, nu la ritmul altora.
Dupa vreo 3-4 km a urmat Paltinisul… statiunea care imi aduce aminte de doua cantonamente si doua concursuri faine de XC (tocmai campionatele nationale, organizate tot de baietii de la CCT Sibiu). Traseul de data asta includea coborare pe partia de schi si continua cu drumul de jos, un drumul super bolovanos, pe care l-am coborat impreuna cu Madaras. Imi tremura tot.. pana si privirea… Intr-un viraj m-a indus in eroare un drum marcat pt enduro… un drum care urca dar care era impracticabil pe bike. Lipsa urmelor ne-a pus pe ganduri asa ca am intors privirea la drumul pe care il abandonasem si am vazut continuarea marcajelor noastre. Am continuat coborarea in acelasi ritm pana intr-o intersectie unde instinctul mi-a spus sa privesc spre dreapta. Am vazut panglicicle atarnand din copaci… franaaaa! De-aici incepea urcarea. Foarte bine Madaras nu a mai tinut ritmul si nu trece mult pana sa-l zaresc in fata pe Rosioru. Nu stiu cand m-a vazut dar nu a inceput sa mareasca ritmul panicat… a durat totusi vreo jumatate de ora cred ca sa-l prind si asta s-a intamplat tocmai pe cea mai grea si tehnica coborare din traseu: un jgeab adanc plin de blovani spalati de ploaie si lung de cativa km. L-am ajuns, l-am salutat, mi-a spus ca are probleme la schimbatorul fata… si ne-am vazut in continuare de drum.. Ma bucuram ca am cauciucuri tubless, altfel, ma gandeam eu, sigur as fi o victima a penelor. Dupa cateva minute Rosioru se opreste, pana! Imi ureaza succes mai departe. Imi vad de drum, concentrandu-ma la cea mai ramas din coborare. La finalul acesteia constat si eu pana pana pe tubless… o gaurica mica undeva langa janta. Am scos pompa si am uflat repede fara sa pun camera sau sa vulcanizez. Mai aveam aproximativ 20 de km pana la sosire.. cel putin teoretic. Eram al treilea si imi comvenea un podium la cel mai greu maraton… mai ales dupa o saptamana de antibiotice si dupa ce luna iulie pt mine a fost foarte dezamagitoare, avand cateva esecuri de forma inca de pe la jumatatea curselor. A trebuit sa ma mai opresc de cateva ori sa umflu roata insa nu dura mult aceasta operatiune.. totusi incepeam sa ma intreb de ce nu am stat sa pun camera…


Cu 5 km inainte de sosire (asa mi s-a comunicat de catre un arbitru) m-am oprit sa uflu iar roata. Il zaresc atunci pe Rosioru la baza urcarii in padure, adica la vreo 2-300 m in spate. Nu stiu daca m-a vazut dar eu unul stiu ca am inceput sa fug de nebun. Vreau podiumul! NU DAU! Cei 5 km trecusera…, trecuse si ultima traversare a soselei si eu pedalam de nebun… nu-l mai vedeam pe Rosioru in spate.. dar nu imi permiteam sa slabesc ritmul. Am ratat insa o intrare in dreapta Mi-am dat seama de asta cand am zarit in fata mea sosea M-am intors mai bine de 1 km ca sa vad intersectia ratata. In drum spre drumul bun mai intorc vreo 4 rideri de la proba scurta.

Intersectia cu pricina era marcata! Drumul pe care veneam facea o usoara curba stanga iar drumul pe care trebuia sa fac dreapta intra in drumul pe care eram eu din dreapta spate. Era o banda de marcaj in partea dreapta, care continua pe drumul bun, dar era scurta.. si oricum drumul gresit nu era inchis… nici cu “X”, nici cu banda si nici sageata care sa-ti arate directia buna. F**k f**k f**k!!! E clar… trebuie sa ma multumesc cu locul 4 (asta dupa ce ma gandeam sa abandonez in semn de protest.. ce prostie as fi facut..) Cui ii pasa?! Si daca-i pasa, ce?!

Asta este.. stiu din proprie experienta cum e cu organizatul unor astfel de evenimente… asa ca nu comentez prea mult ca-mi vine si mie randul: Maros MTB Marathon – 28 sept. 2008 – Gilau, Cluj.

In final e bine ca m-am simtit bine, mult mai bine decat la maratoanele din Baia Mare sau Austria… ca desi a fost foarte dur (asta fiind un avantaj pt mine) am reusit sa ajung pe 3 (neoficial din pacate pt mine…), ca am ajuns intreg la sosire si de ce nu, ca l-am terminat.

Felicitari organizatorilor pt munca depusa, chiar si cu mici erori care sunt firesti, maratonul a aratat foarte profi organizat: multi arbitri, in special oameni de munte, motociclisti de enduro si atv-isti pe traseu. Felicitari si participantilor care au terminat acest maraton!

Si in final evident multumiri Maros Sport pt tot ce a insemnat si aceasta participare.

Urmatorul maraton e Banat Maraton la Resita, defapt la 35 km de Resita: Garana (Semenic) – 7 septembrie. Urmeaza apoi o pauza de o sapt. dupa care Campionatele Nationale de Maraton in 21 sept. si Maros MTB Marathon in 28 sept. Ne vedem la toate

Links:
http://www.ciclism.ro/maraton/ – Geiger MTB Challenge
http://bmm.bikeattack.ro / – Banat Maraton
http://marathon.marossport.ro/ – Maros MTB Marathon

Sursa foto:
- www.ciclism.ro
- Ovidiu Sopa – www.sibiul.ro