>Bolovani la Baia Mare
>
|
 |
Date inregistrate cu Suunto T6c
Am plecat cu masina din Cluj vineri dupa masa doar eu si tanti meu spre Satu Mare unde ne asteptau animalutzele fericite. Sambata dimineata la 6 ne-am trezit si ne-am imbarcat cu destinatia Statiunea Izvoare aflata la 32 km de Baia Mare deci la aproape 100 km de Satu Mare. Dupa calculele noastre ar fi trebuit sa ajungem intr-o ora jumate… Am ratat intersectia catre Izvoare, nu vazusem sa fie indicator desi eram atenti la asta.. si am uitat indicatiile lui Tothy… asa ca ne-am trezit aproape sus pe Gutai. Facusem doar vreo 20 km in plus, moment in care probabil organizatorii sughitzau… eu bolboraosind despre lipsa unei descrieri si a unei harti pe site la o eventuala rubrica intitulata “cum ajung” sau “localizare”. Parca toata lumea stie unde e Izvoare.. mai ales ca nici nu apare pe Google Map sau pe Map24. Evident nu am fost singurul care am ratat drumul dar nu stiu altii cum s-au descurcat. Eu am avut noroc cu telefonul lui Tothy… chiar daca l-am sunat mai tarziu.
Cu putin peste ora 9 am ajuns la locul cu pricina. Aveam mai putin de o ora pana la start, timp in care trebuia sa imi iau numarul, sa ma pregatesc, inclusiv sa mananc… De pregatit, m-am pregatit, cu mancatul a fost mai problematic.. am apucat doar un snitel si un baton Gensan. Oricum sunt inscris la 50 km, nu dureaza mult, mai mananc pe drum.. zic eu in capul meu.
La ora 10 se da startul. Pleaca tare in fata Cristi din Arad si inca un rider (sorry da nu stiu exact cine era..). Nu ma stresez foarte tare dar ii tin in vizor. Pe prima coborare il depasesc pe al doilea si il ajung pe Cristi. Prima coborare vreau sa va spun ca a trebuit ici-colo sa ne dam jos de pe bike.. Era o coborare tehnica, abrupta, pe bolovani mari. Continui drumul impreuna cu Cristi si pana la finalul coborarii ne ajunge un local rider de la Garage Racing care era insa la proba lunga de 100 km. Il ajungem pe urmatoarea urcare sau mai bine zis prima urcare lunga (vedeti graficul.. chiar era lunga). Cristi pare mai in forta decat mine si il invit sa isi vada de drum.. pentru mine e una dintre zilele in care nu imi gasesc ritmul. Ma deranjeaza fiecare piatra (erau multe..), ma scutura prea tare bikeul, rotile mi-s prea umflate si nu am aderenta, sunt nervos inca din cazua ratacirii si ca nu am apucat sa mananc… in fine.. sper totusi sa imi revin si sa imi gasesc ritmul. Intre timp eu ma rup de Cristi dar il ajung la zona de push bike pe ditamai bolovanii in sus, aproape de finalul primei urcari (zona de care imi aduc aminte din 2008). De aici continuam iarasi impreuna pana la primul punct de alimentare. Urmeaza o coborare pe ceva traseu de enduro-cross. Foarte faina coborare, abrupta, pe pamant afanat, pe radacini… pacat doar ca e plina de crengi cazute, probabil dupa furtuna, numa bune sa iti rupa niste spite sau schimbatorul. Avem insa probleme in alegerea drumului din cauza lipsei marcajelor in intersectii… Oamenii marcasera cu foi A5 galbene pe care scria maraton, foi care le vedeai doar in ultimul moment, unele dintre ele fiind suflate de vant stateau in dunga. In plus multe intersectii erau nemarcate dar vedeai confirmarea imediat dupa ce o luai pe drumul bun. Sagetiile erau doar in unele intersectii iar X-uri care sa iti spuna drumul gresit lipseau in totalitate. Cred ca va trebui sa public un ghid de marcare.. va fi util in cazul in care cineva vrea sa tina cont de el. Momentan insa fiecare organizator marcheaza in felul sau traseul. Prezenta unei persoane capabile si disponibile si neutra, un comisar de traseu care sa verifice corectitudinea ar fi benefica.
Astfel tot intrebandu-ne daca suntem sau nu pe drumul bun ne ajunge iar riderul de la Garage. Brusc nu mai vedeam foi galbene dar vedeam benzi alb-rosii, mai vechi, probabil ramase de la ceva event moto… Ne zice ca oricum tot jos tre sa ajungem asa ca nu e problema… Mergem dar toti trei impreuna la vale. Totul se termina la sosea de unde avem de mers pe un flas-plat vreo 5-6 km pana la intrarea pe ultima urcare lunga. Aici e ultimul punct de alimentare, la care eu si Cristi nu ne oprim ci ne continuam drumul. O bariera pusa in drum ne face sa viram la stanga insa curand ne dam seama ca drumul se infunda. Ne intoarcem in timp ce oamenii de la alimentare striga dupa noi si ne deschid bariera. Evident nu era nici un marcaj aici, fapt care ma face sa intreb “maraton sau concurs de orientare?” (nu de-alta da baimarenii sunt mari orientaristi, saptamana urmatoare am trecut in agenda participarea la CN de MTB-O). Incep urcarea dar simt ca nu mai am energie suficienta pentru a tine ritmul cu Cristi asa ca ma opresc. Ma opresc pe bune ca sa imi ung lantul, deja imi scartia si in creier si sa mai desumflu putin rotile. Bun acum e ceva mai bine. Am ramas singur si o sa imi vad de drum in ritmul meu. Incep sa nu mai cred ca imi voi reveni… ba chiar din contra simt ca va trebui sa o las tot mai incet. Ma mai opresc inca odata ca sa imi iau apa dintr-un mic paraias… asta e daca nu te opresi la punctul de alimentare.. bine ca suntem totusi la munte unde apa e curata. In varful urcarii se separa traseul de 50 km fata de cel de 100 km. Fac asa dar la dreapta si cobor pana dau in traseul de 30 km. Aici ma intalnesc cu un baiat si o fata. Traseul de 30 face o curba de 180 grade in urcare iar eu vedeam in fata un drum marcat care coboara si un drum in dreapta-fata care urca si care si el e marcat. Deci?? Ma opresc si vorbesc cu cei doi si imi spun directia din care vin asa ca hotarasc ca trebuie sa continui in aceeasi directie cu ei. Adica pe drumul din dreapta. De aici si pana la sosire profilul a fost usor valurit si in cei 10 km ramasi am ajuns complet epuizat la sosire, pe locul 2, intr-un concurs la care as fi pariat ca voi castiga… Asta e, in viata ai si ‘succesuri si esece’, ca sa citez o analfabeta…
Aprecieri la final: traseu hardcore – nota 9 fiindca oricand e loc de mai greu, peisaje – nota 8 fiindca nu prea am apucat sa le vad, fie din cauza oboselii fie din cauza ca traseul era mai mult impadurit, organizare nota 6 din cauza marcajelor si/sau a oamenilor lipsa in intersectiile cheie, din cauza unei zone de sosire bine delimitata, din cauza numerelor de concurs scrise cu marker, din cauza premiilor subtirele si de ce nu din cauza unei descrieri “cum ajung la concurs”.
In ceea ce ma priveste… imi acord nota 5. Sper sa nu imi stric prea tare media la concursurile care vor urma. Sunt destul de ingrijorat din cauza ‘evolutiei’ mele mai ales gandindu-ma la nationalele care sunt peste doua saptamani dar sper sa imi revin pana atunci.
Foto:my©hitic
Tweet This
Share on Facebook
Digg This
Save to delicious
Stumble it
RSS Feed
>Ma bucur ca m-ai dus cu tine. Bag picioru in ele de note, de drumuri care nu duc unde trebe si alte lucruri. Si in Zalau bag picioru, da asta e o alta poveste.
Nota 5 daca tu asa simti, dar nota 10 ca practici sportul asta in ciuda greutatilor si piedicilor si esti asa de pasionat ca iti stralucesc ochisorii numai cand te gandesti la un concurs, sau cand esti multumit de cum te-ai simtit si de alte lucruri ce au legatura cu bishigleta.
Maaaaaaai>:D<
mai dushe-ma, bine?
>foarte multi au inceput sa organizeze concursuri in ultima vreme,asociatii, cluburi etc. Unele chiar se pricep dar n-au sponsorizari, alti invers. Pacat ca trebuie experimentez pe propria piele(buzunar). Ar fi o idee sa fie cineva la care asa apelez cand faci un traseu ptr concurs. In rest you get the idea. Felicitari
>Ziua a inceput prost, a continuat prost.
Din cele relatate ma si gandeam cat de nervos si macinat psihic as fi fost, dupa o tura de cautari automobilistice, apoi, in plina forta si elan ciclist sa cauti cu privirea orice indiciu ce ti-ar arata traseul.
Buey! Organizarea!
Una peste alta, felicitarile mele. Cat despre note, e bine ca ti le dai mici, sa ai unde creste la nationale
Toate cele bune de pe Wheeler!
>Adevarat ai scris!Multi baimareni nu stiu sigur unde este statiunea Izvoarele.Avem, o retea de drumuri forestiere minunata poate unica in tara.
Toate cele bune !